Cronica unei Minti (i)mature


Ma doare alarma de la 6:45. Pe la 7 ma hranesc cu pesimism. Ma imbrac cu semne de intrebare si plec. Imi ingheata pielea cand ies din casa, la 8 fara 10. Pana la scoala, imi incalzesc mintea cu aberatii. Dupa vreo 8 minute, ma trantesc fara speranta in banca de langa calorifer. Imi insir cartile de Bac si nu las scoala sa intervina in educatia mea. Sase ore le petrec in letargie, cu acelasi fundal muzical in minte, pus pe repeat. 10 minute din cele 60 ma reconectez la realitate. Cafeaua de la automat imi da iluzia existentei. Pe la 14 imi iau portia de apatie si de "mama, nu mai pune atatea intrebari!". Dupa o ora, redeschid cartile. N-am timp sa le inregistrez mesajele, caci ma lupt cu imagini si neverosmilitati care ma urmaresc, pana adorm, in mijlocul intemeierii statelor medievale romanesti. Intre 17 si 20 inot printre hartii si imi fac timp sa nu-mi fac timp. Pana la miezul noptii ma tratez cu muzica, virtual, asteptare si cu nimic. Si daca pana la 2 tot nu reusesc sa transform semnul intrebarii in exclamatie, renunt si ma intorc la crosetatul scenariilor irealizabile in realitate. Apoi ma intreb care va fi realitatea mea peste o jumatate de an, dar " ce dracu' e realitatea, de fapt?". Numar oi si minute pana ma pierd. Pe undeva se plictisesc gandurile de mine si ma lasa cu oniricul, ca s-o iau de la capat in cateva ore. N-am idei, n-am inspiratie, n-am motivatie, n-am curaj, n-am timp, n-am chef sa scriu, sa citesc, sa ies, sa gandesc, sa fiu. Nu sunt si poate ca nu vreau sa fiu. 24 din 24.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu