Ce au In comun Taximetristii si Tiristii?


Nu cred ca multi dintre voi si-au pus vreodata intrebarea ce au in comun soferii de tir si taximetristii. Pe langa masina de lucru sau celebrele statii auto cb prin care acestia discuta cu colegii de breasla, soferul de tir seamana cu un sofer de taxi si din alt motiv: timpul petrecut departe de casa. Desigur, multi dintre voi o sa spuneti ca taximetristii nu petrec foarte mult timp departe de familie si ca o cursa cu tirul dureaza zile intregi, in timp ce programul unui taximetrist este mai scurt. Intr-adevar, multi dintre soferii de tir petrec saptamani intregi departe de familie, dar acestia au ocazia sa recupereze zilele respective prin mai multe zile libere la finalul cursei. Pe de alta parte, cine spune ca soferii de taxi au un program fix? De exemplu, acum cateva luni vroiam sa plec din Cluj-Napoca spre Turda si faceam autostopul. 


A oprit un taximetrist care m-a intrebat unde merg, ca el a iesit din tura si se indreapta spre casa, in Turda, iar daca vreau ma poate duce si pe mine la tarif de “autostop” bineinteles. Am acceptat, iar cu ocazia asta i-am aflat si povestea. Domnul respectiv pleca uneori si cate trei zile din Turda pentru a castiga niste bani din taximetrie in Cluj, timp in care nici macar nu se intorcea acasa uneori, ci dormea in masina pana a doua zi. Acest lucru se intampla in pofida faptului ca, dupa cum probabil stiti, Turda se afla la numai 20-30 de minute de Cluj. Ce am invatat din acest lucru? Ca banii se fac greu pentru unii soferi, iar pentru taximetristi poate fi extrem de complicat uneori sa-si faca numarul de curse necesare unui trai decent. Cu alte cuvinte, fie ca esti taximetrist sau esti sofer de tir, un lucru este sigur: te afli in continua miscare, iar acest lucru te va tine mereu departe de casa si de familie.

Clepsidra si Timpul


Simt cum nisipul imi fuge de sub picioare, cum usor fiecare fir se scurge in cealalta parte a nisipului. N-am cum sa uit prea curand toate baltile prin care am intrat pentru ca oricum daca ocoleam una dadeam in 7, n-am cum sa uit imbecilul care si-a luat jeep si care a trecut si in viteza pe rosu doar ca sa ma faca fleasca pe mine si altii cativa pietoni, alt motiv nu cred ca avea (adica la dracu' nu murea 5 minute la semator, dar cred ca-l manca in dos si s-a gandit ca trebuie sa ajunga acasa sa-l scarpine vreunul / vreuna). N-am sa uit ca eram ninsa si obosita ca voiam sa ajung mai repede sa-l tin in brate, sa-l sarut, sa ii spun ca-l iubesc. N-am sa uit ca mereu cand imi este dor de el ninge. Ma-ntreb daca va ninge si la vara, cand probabil voi fi ori pe la bunici, ori la mare si ma voi gandi la el, la clipa mult asteptata sa-l tin in brate. Timpul mi se scurge. Da. Ce am scris mai sus deja e scris, este fumat de timp, este deja o amintire si ce scriu in clipa asta i se alatura chiar daca nu vrea sau nu, dar clepsidra asta nenorocita nu are cum sa-mi ia ce am mai de pret. Faptul ca-l iubesc, faptul ca zambesc, faptul ca am trait clipe de neuitat, faptul ca sufar uneori, faptul ca plang ca sa ma descarc, faptul ca am amintiri de care-mi este dor, faptul ca-l iubesc, faptul ca traiesc si alte de faptul... Dar in final si clepsidra asta nenorocita devina o amintire, devina fumata, uzata, poate uitata.