I'll be Good!


Cand minti esti cea mai buna, cand razi ca o tampita doar ca sa nu-ti aud plansul fierband in gat si ca sa fiu sincer, mai ales atunci cand ma lasi sa fac din demnitatea ta un motiv ordinar sinonim cu batjocura. Una peste alta chiar te urasc cu stil si patima, asa cum meriti pentru fiecare sansa zdrobita in fragile clipe de placere banala. Imi pare rau ca nu te-am platit niciodata, ai fi meritat umilinta de a nu primi nimic mai mult decat bani. N-am plecat nicaieri, nici macar nu sunt atat de ocupat pe cat iti imaginezi, dar mi-am extirpat din gand tumora numelui tau si astept, mai mult legat ca un nebun, sa ma refac din bunavointa gratuita a celor care mai au curaj sa stea langa mine. Mi-am dorit sa mori, sa dispari ca o pata decolorata de timp si am inteles ca tu existi atat timp cat eu respir acelasi aer infectat de prezenta ta. Semeni cu mine, oamenii au dreptate. Mai bine am fi fost frati si ne-am fi iubit spiritual fara sa mai simt in tine urmele nebuniei care si acum ma striga. Imi tot amintesc ca ti-am promis ceva ce nici n-am avut vreodata si te-am folosit pana cand in sfarsit am inteles ca sunt folosit. “Peste doua zile raman singura,de fapt ma simt singura de cand am plecat. Vrei sa vin eu sau te astept?”. Am citit mesajul de cateva ori apoi l-am sters cu satisfactia cretina a unei palme peste un chip prea drag. De azi esti singura si-mi spui ca te-as putea intalni fara temeri o vreme, dar tu n-ai inteles niciodata ca eu te am mereu, oricine ar fi cel care adoarme linistit langa tine. Mi-ar fi placut sa fi fost mai mult decat o curva, sa ma fi convins altfel de singuratatea care mincinos te chinuie si poate ca... as fi venit.