Prima Expozitie de Atelier George Stefanescu


Str.Domnita Anastasia Nr.7, cladirea Muzeului Gh.Tattarescu, octombrie-noiembrie 1965. In anul 1962 Uniunea Artistilor Plastici ii pune la dispozitie pictorului George Stefanescu un spatiu de atelier in incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu, pe Str. Domnita Anastasia nr.7. La parterul cladirii, pe gangul de acces spre curtea interioara, in incaperile in care doamna Georgeta Wertheimer Ghika, nepoata lui Tattarescu, pretindea ca fusesera folosite de ucenicii maestrului, acesta isi amenajeaza „studioul” in care va picta ori expune si in care, pana la plecarea definitiva din tara, va invita colectionari, prieteni si iubitori de arta.

Viata artistului se desfasoara intre sala de spectacol din Str. Schitu Magureanu nr.1, atelierele de tamplarie, croitorie si recuzita din zona rondului dominat de statuia lui Mihail Kogalniceanu, atelierele de tapiterie din Splaiul Independentei si propriul atelier de creatie de pe Str. Domnita Anastasia nr.7. In paralel cu proiectele de scenografie si schitele de costume pentru teatru, deseneaza, picteaza acuarele si lucrari in tempera, guase si uleiuri. Misu Weinberg il viziteaza regulat, la jour fixe. Faptul ca, in Colectia Misu Weinberg, lucrarile lui George Stefanescu se afla in compania unor mari maestri ai picturii romanesti, precum Iser, Pallady, Petrascu, Ciucurencu, Lucian Grigorescu etc., este, desigur, o sansa, dar si o „povara”.

Personala „G. Stefanescu - Pictura si grafica” (34 lucrari in tempera si in ulei, 31 de lucrari de grafica, 1 pictura pe sticla) este deschisa in octombrie - noiembrie 1965 in atelierul sau din Muzeul Memorial Pictor Gheorghe Tattarescu. Misu Weinberg, de-acum un apropiat al pictorului, scrie un text pentru catalogul expozitiei, prefatat de Nestor Ignat. Evenimentul este bine primit de public si critica, iar numarul colectionarilor care ii cumpara lucrari creste.

Iata ce scrie Nestor Ignat in prefata catalogului expozitiei: “O curte interioara inconjurata de geamlicul sprijinit pe stalpi de lemn al unei case amintind hanul lui Manuc. La cativa pasi de agitatia orasului te simti aici in atmosfera altui secol". In acest cadru te frapeaza la inceput prin contrast factura moderna a tablourilor din expozitia pictorului George Stefanescu”.


Daca te apropii insa mai mult de aceasta pictura, iti apare ca o coordonata aproape permanenta tendinta artistului de a justifica cu sensibilitate innoitoare si intr-o formula personala, valori din tezaurul artistic al poporului nostru. Pictorul nu se dedica insa calchierii folclorului sau unor simple exercitii de stilizare, ci alege, asimileaza, ceea ce a gasit apropiat de felul sau de a vedea lumea, de sistemul sau coloristic.

Chipul mamei aplecat asupra pruncului, ca o efigie stearsa de vreme, in care disparitia amanuntului a marit puterea de sugestie a caligrafiei pure a gestului, incarcatura lui efectiva; candoarea Ilenei Cosinzene, ivite ca o floare de camp pe fondul de iie taraneasca; portretele de femeie, incremenite in atitudini retinute, sfiindu-se parca sa se destainuie; nudul intitulat semnificativ “Crisalida” si a carei carnatie si miscare, pe fondul rosu aprins, tainuiesc o intensa viata; dansul ritual, de o eleganta geometrica, al femeilor din Suceava, toate ni se par a dezvalui o dominanta psihologica a pictorului.

Aceasta ofera, poate totodata si explicatia afinitatii sale esentiale cu decorativul, capabil de sugestie, cu hieratismul icoanelor si cu explozia coloristica disciplinata, ordonata. Arta lui George Stefanescu poarta pecetea masurii, gravitatii, discretiei, a sentimentelor delicate, care organizeaza si tempereaza forta coloristica prezenta mai peste tot de la portrete si pana la pictura non-figurativa din orasul vazut ziua si noaptea. Inchei aceste citeva notatii pe care mi-am ingaduit sa le inscriu alaturi de altii, cu convingerea ca specialistii nu vor intarzia sa-si spuna cuvantul despre roadele unei trude artistice serioase si pasionate”.

La randul sau, colectionarul Misu Weinberg noteaza: “Expozitia de fata este pentru mine o revelatie. De la prima sa expozitie - 1962 – de cand l-am aflat pe pictorul Stefanescu, mi-am dat seama ca am in fata un talent, o noua forta. Sinceritatea calda, profunda, imbinata cu un cromatism viu, viguros, in care predomina rosul, verdele si galbenul, culori tari, puternice, uneori clocotitoare si care le gasesti pe paleta marilor coloristi, grefate pe un desen sigur, precis, fac din pictorul George Stefanescu un artist cu reale si mari posibilitati. Acuarela sa atat de clara si senina facuta parca numai din lumina si bucurie, incanta si subjuga. Ii prevad o implinire deplina, bogata, spre satisfacerea si multumirea noastra, a celor ce iubim arta”.