Chiriasi in Casa Domnului

Problemele chiriasilor si pentru ca îi este drag locul în care sta, când vede tineri care se rezeama de biserica si fumeza se aprinde si mereu îi cearta: „Chiar daca nu este biserica mea, eu fiind ortodoxa, dar nu permit nimanui sa-si bata joc de Dumnezeu”, ofteaza doamna Elena, uitându-se mirata la domnul Mitica M., un alt chirias al fostei manastiri: „Fac mâncare pentru... sobolani” ne marturuiseste fostul profesor de limba româna: „Putina igrasie si câtiva sobolani ne fac probleme în casa asta. În rest nu am de ce sa ma plâng”, ne spune M. Pensionat de ani buni, domnul M. sta cu fiul si familia acestuia în 3 camere spatioase, pe care plateste lunar 310 lei. Domnul M., cel care predat timp de 30 de ani limba româna, s-a retras în ultimul timp în artele picturii. Pe toti peretii holului în care locuieste sunt agatate tablouri facute de el în ulei. Cele mai multe sunt cu imagini din natura sau reproduceri dupa tot felul de poze diverse.

Tot în holul lui, domnul Mitica, are agatat si un panou de la liceu: „Am panoul de când am fost eu diriginte, la cea mai iminenta generatie posibila, promotia 87”, ne spune mândru M., care si-a lasat mâncarea pentru sobolani deoparte si ne spune istoria fiecarui tablou. Îmbracat în costum, cu ochelarii coborâti pe nas, domnul Mitica îsi asteapta cu drag posibilii copii care vor meditatii la limba româna. „Casa” de 5 metri patrati, chirie de 34 de lei Auzind vorbe pe holul în care nu prea sunt vizitatori, apare ca desprinsa dintr-o poveste o batrânica care ne pofteste în „casa ei”: o „casa” de nu mai mare de 5 metri în total, în care sta singura de peste 10 ani, si pentru care plateste 34 de lei: „pâna anul trecut plateam doar 8 lei, dar acum s-au marit taxele”, ne spune Maria Badila, o pensionara de 74 de ani, o fosta bucatareasa la o scoala speciala pentru surdo-muti din Sibiu. Uitându-ne la privirea ei cea calda, uitam de mirosul insistent de igrasie, de spatiul mic în care ne aflam, în care patul, aragazul si un dulap de bucatarie sunt singurele ei avutii mai importante.

Doamna Maria este foarte linistita ca traieste în spatiul lui Dumnezeu, chiar daca ea este crestina dupa Evanhelie si merge la alte slujbe decât cele de la 4 metri de ea. Acum câtiva ani, doamna Badila a cautat în arhive la Biblioteca Astra, pentru ca nu stia exact istoria locului în care plateste chirie: „Eu când m-am mutat aici, acum vreo 22 de ani, locuia aici un preot si o maicuta, care oficiau slujbe în biserica. Si locuiam toti laolalta si era tare bine si liniste. Dar dupa ce a murit preotul, a plecat si calugarita”. Întrebate autoritatile daca mai sunt cazuri similare in Sibiu care au destinatia de spatiu de locuit cu statut de monument istoric, ni s-a comunicat: „Conform datelor detinute de Serviciul Fond Locativ din subordinea Consiliului Local, în prezent exista un numar de 133 de imobile declarate monumente istorice care au destinatia de locuinta si care sunt administrate total sau partial de serviciul public aminitit”.

Turismul in Romania

România este o tara situata la nord de Peninsula Balcanica, pe malul vestic al Marii Negre. Este o tara de mare frumusete naturala cu un bogat patrimoniu cultural. România încânta vizitatorii cu peisajele sale montane pitoresti si zonele rurale virgine, dar, de asemenea, cu orasele sale istorice. Pe parcursul ultimului deceniu, aceasta a cunoscut o dezvoltare semnificativa si este una dintre cele mai recente state membre ale Uniunii Europene. Totusi, îi poate surprinde pe unii dintre vizitatorii sai vest europeni. România este o tara mare, care poate fi uneori socanta prin contraste: unele orase sunt cu adevarat precum cele din Europa de Vest iar unele sate pot semana cu cele din trecut. În timp ce are similaritati culturale, semnificative, cu alte state balcanice, aceasta este considerata ca fiind unica, datorita patrimoniului sau latin puternic. 

Lucrurile pentru care România este renumita includ: Muntii Carpati, vinul, cetatile medievale, sarmalutele, Marea Neagra, câmpurile de floarea-soarelui, manastirile pictate si Delta Dunarii. Cu iesire la Marea Neagra catre est, la sud se învecineaza cu Bulgaria, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Moldova la nord-est si Ucraina, atât în nord cât si în est. În timp ce regiunile sudice sunt de obicei vazute ca parte din sud-estul Europei (Balcani), Transilvania, cea mai mare regiune, are un aspect mult mai Central European. Tara - care au aderat la Uniunea Europeana în ianuarie 2007 - se bucura în prezent de standard de viata mai mare decât în perioada comunista, cu investitii straine în crestere, iar peisajul sau de vis va invita cu drag sa o vizitati. Va recomandam sa nu mai stati pe ganduri si sa alegeti oferte early-booking cat mai devreme pentru a petrece cel putin un weekend in aceasta tara minunata - Romania.

Shut Down!

Sunt cam obosita sa scriu ceva. Dar ii datorez macar atat. Mi-a fost alaturi in ultimii ani. Si am trecut amandoi prin momente demne de carusel. L-am pierdut o vreme, am suferit fara el, l-am asteptat pana cand s-a reintors la mine, ne-am inceput diminetile impreuna, ne-am rasfatat seri intregi cu muzica buna, ne-am certat cand obosea sa ma suporte, mi-a pastrat cu sfintenie cuvintele si mi-a vindecat setea de a sti secretele lumii. Si in seara asta ne folosim unul pe altul pentru ultima data. E anul schimbarilor. Timpul nu curge decat in favoarea lor. Iar mie intotdeauna imi sunt (ras)platite patimile. Nimic nu exista mai sfant pe lumea asta, in afara de puterea de a astepta. Sa se intoarca!

Nu ma bucura suferinta oamenilor. Cu siguranta tot ce ni se intampla, ni se intampla cu un motiv. Pe straduta intunecata pe care ta afli insa, te-au adus pasii tai. Calcand pe cadavre, nu ajungi la lumina. Ajungi sa-ti julesti genunchii in intunericul rasplatii. Cu buzele uscate de durere, ia vezi, mai poti macar articula "non, je ne regrette rien"! I-am facut parastas cum se cuvine. Cu un toast pentru "vii" si pentru "morti". Si pentru mine, printre randuri. Am machiajul intins si paharul de whisky aproape gol. Ascult Adele si fumez o tigara. N-am vrut sa beau, jur. Sunt inghitituri care te ard. Pana in stomac. Dar care, in loc sa te ameteasca, te fac sa vezi mai clar. Sunt lucida. M-a costat ceva, dar intr-un sfarsit, am invatat sa beau...

What If...

Experiment: se aduc dintr-o tara indepartata intr-una declarat civilizata trei copii salbatici. Sunt spalati, imbracati, invatati bunele maniere, furculita si cutitul duc bucatele la gura. Sunt priviti ca niste ciudate animale umblatoare. Li se fac favoruri, regele si regina le arata bunavointa. Unul moare, doi supravietuiesc. Si trec anii. Nu prea multi. Viseaza puii aceia de om in clipele lor de libertate inerioara la paradisul pierdut? Imbratiseaza noul taram cu totul sau?

Da, sau cand sunt dusi inapoi, leapada totul pentru a reveni la curul gol si lumea ca inocenta a mintii. Cand am clipele mele de reverie, citesc cartea genezei. Cand pun lumea sub lupa, realizez ca evolutia exista. Ca un drum. Dar si ca o limita. Filmul e centrat pe viata de familie a lui Darwin si prea putin pe teoriile sale. Mult mai inteligent asa. Ce-ar fi laboratorul de creatie fara intruziunea alienant-muscatoare a realitatii? Joc subtil si rafinat al lui Paul Bettany, scene de un vizual incantator. N-o sa ramai marcat privind filmul, dar o sa zici: "se putea si asa!". 

Amenajarea Bailor Traditionale

Una dintre incaperile foarte importante ale casei este intodeauna baia. Ofera intimidate si relaxare, tocmai de aceea trebuie sa o amenajati in asa fel incat sa va simtit bine aici si sa puteti petrece oricat timp doriti, intr o maniera comoda, relaxanta, departe de toate grijile cotidiene. Daca dispuneti de suficient loc, va puteti juca putin orice tip de mobilier de baie si puteti amenaja in stilul dorit fara prea mult efort si fara sa va conditioneze spatiul. Baile amenajate traditional sunt, de obicei cele mai indragite deoarece ofera un confort sporit, iar mobilierul caracteristic ofera o senzatie primioare, calduroasa. 

Astfel, daca v-ati decis asupra stilului, nu va mai ramane decat sa alegeti elementele potrivite, fara a le combina insa cu altele moderne sau rustice deoarece riscati sa obtineti o imbinare total nepotrivita, poate chiar incomoda. Dupa cum am spus, odata ales un stil, pastrati-l cu strictete si cautati cu rabdare fiecare piesa de mobilier pentru baie pana gasiti ceva ce se potriveste cu restul si se integreaza frumos dar intodeauna si util in spatul destinat. Baile traditionale vor contine atat cada cat si rafturi, chiuveta, baterii si alte elemente de decor clasice, cum le stiam de pe vremea bunicilor sau a parintilor, ca de exemplu cada cu picioare sau zidita, nu cu masca, baterii cu doi robineti, nu cu clapeta, chiuveta simpla cu picior, etc.

Deasemenea puteti include si lemnul masiv printre materialele din care este alcatuit mobilierul, acesta fiind intodeauna un element clasic si elegant ce va contura foarte bine decorul. In ceea ce priveste culorile baii, pentru stilul traditional, este de preferat sa alegeti alb, crem, bej sau alte culori calde, pastelate, in nici un caz culori sau contraste puternice. Ca si faianta alcatuita din placi mici sau chiar mozaicul decorativ se integreaza foarte bine. Daca va blocati intr-un punct al decorarii baii si nu mai stiti ce se poate asorta la ceea ce aveti deja, cu siguranta veti gasi pe net sau in magazinele de nisa cum este si www.obiectesanitare.eu idei si sugestii, astfel incat sa nu intampinati piedici in realizarea unei bai  asa cum ati visat.

Born to Be Free

Tu nu poti accepta ca oamenii gresesc, tu ma condamni la nebunie doar pentru niste greseli copilaresti pe care le-am facut in trecutul ce deja a murit, aceleasi greseli facute si de tine, de altfel. In ziua cand nu vei mai avea nici un resentiment fata de mine, cea care consideri ca ti-a facut atat de mult “rau”, care consideri ca te-a “jignit” cum nu a facut-o nimeni pana acum, in ziua cand vei lasa teama sa se dizolve, cand mânia pe care o simti citindu-mi mesajele si numindu-ma jenanta, se va spulbera, in ziua cand nu ma vei mai uri.

Judeca si condamna ca pe o ciudata, in ziua aceea vei deveni un prolific poet si muzician, caci energia pe care ti-o risipesti in aceste gauri negre, pe aceste nimicuri, iti va ramane tie si se va concentra absolut toata pe creatia ta artistica. Abia in ziua aceea iti vei implini toate dorintele pe care eu ti le-am descoperit ascunse in adancul sufletului. Pana nu vei alunga toate aceste devoratoare de energie, aceste urâciuni energofage, nu vei putea inflori nici ca om, si nici ca artist, pentru ca toate acestea te vor roade pana nu va ramane nimic din tine decat o masca.

Si apoi, nu va mai dura mult pana te vor rapune definitiv. Esti un om extrem de bolnav si mi-e mila de tine fiindca chiar te iubesc; nu te iubesc asa cum iubeste toata lumea, te iubesc altfel decat alti oameni, fiindca nu am nevoie sa ma iubesti; eu nu pot fi visul tau si nimeni nu poate face fericit pe altcineva. Fericirea o gasim doar in noi insine, nu primita de la altii. Dar pentru ca m-am transformat datorita tie, nu pot sa nu te iubesc pana voi muri. 

 

Stiu ca toate acestea le consideri enormitati, dar vreau sa le las scrise fiindca eu poate voi mai fi, poate nu voi mai fi, asta depinde de multe lucruri; oricum iti vei aminti si daca vei scapa si daca nu vei scapa, de toate aceste rautati care nu te lasa sa devii un artist  prolific si un om desavarsit. Vei cauta succesul dar nu-l vei gasi cu adevarat, vei cauta linistea dar n-o vei afla, vei cauta fericirea dar ea nu va fi pentru tine, vei cauta iubirea dar ea va fi numai a altora. Teama te va mânca de viu si mânia te va ucide lent. Si atunci iti vei aminti ce ti-am zis azi.

Elibereaza-te de toate acestea si fii tu insuti, cel care stiu ca esti cu adevarat, nu cel care ai devenit! Si nu uita: marii poeti si marii muzicieni, marii pictori, si in general marii artisti din toate timpurile, nu au fost apreciati decat post-mortem. Lumea asta e cu susul in jos, nu mai cauta succesul, cauta sa devii un artist adevarat, succesul este pentru artistii care vor muri si de care lumea nu isi va mai aduce aminte. Daca vrei sa lasi copiilor tai ceva cu adevarat valoros, nu te mai irosi alergand dupa succes. Creeaza, fii prolific, va veni si succesul, dar adevarata valoare pe care o va avea opera ta, va fi apreciata post-mortem. 

Nu un cd cum a ramas de pe urma Tatianei Stepa, nu trei cd-uri cum vei avea tu peste ceva timp, ci o intreaga colectie! Dedica-te exclusiv creatiei, si lasa in urma ta ceva cu adevarat de valoare. Lasa o opera intreaga. Alchimie. Dar ca sa poti ajunge sa constientizezi ce anume trebuie pretuit vs. ceea ce pretuiesti tu acum, mai intai trebuie sa devii un om liber, un om de valoare. Dar, desi cred in alchimia sufletului, trebuie sa mentionez un adevar trist: nu orice bulgare de pamânt poate fi transformat în aur. Daca nu vei reusi sa te autotransformi, eu cred ca nu ai incotro... chiar nu ai, vei ramane doar un banal bulgare de pamant...

Cand Purtam Verighetele

Am vazut pe internet foarte multe forumuri cu intrebari legate de verighete. In special cand se poarta acestea  deoarece in privinta modelului fiecare este liber sa aleaga orice-i place de la verighete din aur galben care sunt clasice pana la verighete din aur roz, rosu sau alb. Revenind asupra curiozitatii multora: Cand se poarta verighete? Nu este vorba ca exista cineva care sa nu stie ca verigheta este simbolul unirii destinelor a doua persoane, ci intrebarea se refera la  putin altceva si anume: Exista casatoria civila si casatoria religioasa.

La primarie se obtin actele care atesta uniunea celor  doi din punct de vedere legal iar la biserica se sfinteste aceasta uniune. Desi numai la casatoria religioasa preotul mentioneaza verighetele si faptul ca fiecare trebuie sa puna pe deget celuilalt inelul, verighetele pot fi purtate daca vreti inca din momentul in care sunteti casatoriti legal. Chiar daca multe cupluri aleg sa faca ambele ceremonii in aceeasi zi exista la fel de multe care le fac la cateva luni, chiar ani, diferenta sau cupluri nereligioase care nu doresc niciodata casatoria si in fata lui D-zeu.

 Asta nu inseamna ca nu si pot purta verighetele sau ca este un pacat. Cuplurile pot purta inelele de casatorie dupa oricare dintre ceremonii  isi doresc, deoarece ceea ce simbolizeaza acest inel nu se schimba. In caz ca sunteti o persoana religioasa, dar nu ati apucat sa faceti decat cununia civila, preotul sustine ca pana la cununia religioasa verigheta se poate purta dar pe degetul mainii drepte sau se pot duce la biserica pentru a fi sfintite iar apoi se pot purta "oficial" din punct de vedere religios pana la efectuarea ceremoniei. Indiferent  de momentul in care alegeti sa purtati verigheta puteti sa fiti siguri ca nu gresiti cu nimic, nu incalcati nicio lege scrisa sau nescrisa si nici nu atrageti vre-un ghinion asupra vietii de cuplu.

Prima Expozitie de Atelier George Stefanescu

Str.Domnita Anastasia Nr.7, cladirea Muzeului Gh.Tattarescu, octombrie-noiembrie 1965. In anul 1962 Uniunea Artistilor Plastici ii pune la dispozitie pictorului George Stefanescu un spatiu de atelier in incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu, pe Str. Domnita Anastasia nr.7. La parterul cladirii, pe gangul de acces spre curtea interioara, in incaperile in care doamna Georgeta Wertheimer Ghika, nepoata lui Tattarescu, pretindea ca fusesera folosite de ucenicii maestrului, acesta isi amenajeaza „studioul” in care va picta ori expune si in care, pana la plecarea definitiva din tara, va invita colectionari, prieteni si iubitori de arta.

Viata artistului se desfasoara intre sala de spectacol din Str. Schitu Magureanu nr.1, atelierele de tamplarie, croitorie si recuzita din zona rondului dominat de statuia lui Mihail Kogalniceanu, atelierele de tapiterie din Splaiul Independentei si propriul atelier de creatie de pe Str. Domnita Anastasia nr.7. In paralel cu proiectele de scenografie si schitele de costume pentru teatru, deseneaza, picteaza acuarele si lucrari in tempera, guase si uleiuri. Misu Weinberg il viziteaza regulat, la jour fixe. Faptul ca, in Colectia Misu Weinberg, lucrarile lui George Stefanescu se afla in compania unor mari maestri ai picturii romanesti, precum Iser, Pallady, Petrascu, Ciucurencu, Lucian Grigorescu etc., este, desigur, o sansa, dar si o „povara”.

Personala „G. Stefanescu - Pictura si grafica” (34 lucrari in tempera si in ulei, 31 de lucrari de grafica, 1 pictura pe sticla) este deschisa in octombrie - noiembrie 1965 in atelierul sau din Muzeul Memorial Pictor Gheorghe Tattarescu. Misu Weinberg, de-acum un apropiat al pictorului, scrie un text pentru catalogul expozitiei, prefatat de Nestor Ignat. Evenimentul este bine primit de public si critica, iar numarul colectionarilor care ii cumpara lucrari creste.

Iata ce scrie Nestor Ignat in prefata catalogului expozitiei: “O curte interioara inconjurata de geamlicul sprijinit pe stalpi de lemn al unei case amintind hanul lui Manuc. La cativa pasi de agitatia orasului te simti aici in atmosfera altui secol". In acest cadru te frapeaza la inceput prin contrast factura moderna a tablourilor din expozitia pictorului George Stefanescu”.

Daca te apropii insa mai mult de aceasta pictura, iti apare ca o coordonata aproape permanenta tendinta artistului de a justifica cu sensibilitate innoitoare si intr-o formula personala, valori din tezaurul artistic al poporului nostru. Pictorul nu se dedica insa calchierii folclorului sau unor simple exercitii de stilizare, ci alege, asimileaza, ceea ce a gasit apropiat de felul sau de a vedea lumea, de sistemul sau coloristic.

Chipul mamei aplecat asupra pruncului, ca o efigie stearsa de vreme, in care disparitia amanuntului a marit puterea de sugestie a caligrafiei pure a gestului, incarcatura lui efectiva; candoarea Ilenei Cosinzene, ivite ca o floare de camp pe fondul de iie taraneasca; portretele de femeie, incremenite in atitudini retinute, sfiindu-se parca sa se destainuie; nudul intitulat semnificativ “Crisalida” si a carei carnatie si miscare, pe fondul rosu aprins, tainuiesc o intensa viata; dansul ritual, de o eleganta geometrica, al femeilor din Suceava, toate ni se par a dezvalui o dominanta psihologica a pictorului.

Aceasta ofera, poate totodata si explicatia afinitatii sale esentiale cu decorativul, capabil de sugestie, cu hieratismul icoanelor si cu explozia coloristica disciplinata, ordonata. Arta lui George Stefanescu poarta pecetea masurii, gravitatii, discretiei, a sentimentelor delicate, care organizeaza si tempereaza forta coloristica prezenta mai peste tot de la portrete si pana la pictura non-figurativa din orasul vazut ziua si noaptea. Inchei aceste citeva notatii pe care mi-am ingaduit sa le inscriu alaturi de altii, cu convingerea ca specialistii nu vor intarzia sa-si spuna cuvantul despre roadele unei trude artistice serioase si pasionate”.

La randul sau, colectionarul Misu Weinberg noteaza: “Expozitia de fata este pentru mine o revelatie. De la prima sa expozitie - 1962 – de cand l-am aflat pe pictorul Stefanescu, mi-am dat seama ca am in fata un talent, o noua forta. Sinceritatea calda, profunda, imbinata cu un cromatism viu, viguros, in care predomina rosul, verdele si galbenul, culori tari, puternice, uneori clocotitoare si care le gasesti pe paleta marilor coloristi, grefate pe un desen sigur, precis, fac din pictorul George Stefanescu un artist cu reale si mari posibilitati. Acuarela sa atat de clara si senina facuta parca numai din lumina si bucurie, incanta si subjuga. Ii prevad o implinire deplina, bogata, spre satisfacerea si multumirea noastra, a celor ce iubim arta”.